*Hello, guys. Iată că într-un final, printre atâtea teme la facultate și proiecte de licență de pregătit (v-am mai spus că am două nuu?) am reușit să pun cap la cap și partea a treia din vacanța de Paște. Pentru primele părți găsiți niște link-uri la finalul acestui articol. Așa că de data asta am să fiu ceva mai scurtă cu introducerile. Astăzi vom vorbit despre Brașov, una dintre destinațiile super cunoscute și peste hotare.

În Brașov am ajuns în cea de-a treia zi de vacanță. Mi-am dorit foarte mult să merg și eu ca tot românul în Poiana Brașov, stațiune pe care vreau să vă spun că este pentru prima dată când o vizetez. Acestea fiind spune, am pornit la drum. Odată ajunși, am lăsat mașina în parcarea imensă de la intrare și am luat-o pe jos. Spre surprinderea mea, în timp ce străbăteam stațiunea nu am putut să nu fac o comparație între Poiana Brașov și Chamonix, poate cea mai vestită stațiune montană din Franța, de la poalele muntelui Mont Blanc. Nu știu de ce mi s-a întâmplat asta, pentru că cele două locuri nici măcar nu seamănă între ele. Însă am rămas plăcut impresionată de vibe-ul de acolo și de imaginea de ansamblu a Poianei Brașov.

După ce am dat o tură de recunoaștere, ne-am propus să urcăm cu telegondola sus pe munte. Zis și făcut. Singurul lucru pe care l-am omis a fost să întrebăm dacă telecabina, telegondola și telescaunul duc toate în același loc, în vârful muntelui. Așa că am avut surpriza să coborâm din telegondolă și să ne dăm seama că acolo era un punct de plecare pe pârtiile de schi, dar până în vârf mai aveam de urcat o pantă destul de abruptă zic eu. Așadar, voi să nu facem ca noi dacă nu vă doriți să încercați pârtiile de schi. Apelați la telecabină. Durează mai mult, dar vă duce până unde trebuie.

Nici nu trebuie să vă mai spun că priveliștea de sus este uimitoare. Într-adevăr m-am simțit foarte bine la înalțime. Întotdeauna când de privesc de sus un oraș, un parc, o pădure, munții pur și simplu mă liniștește și îmi dă o imagine de ansamblu a zonei. După ce am făcut o mulțime de poze ca și pretext să mă odihnesc după urcușul destul de dificil, am mers mai departe încă 500 de metri către vârful Postăvarul. Am exersat și mersul piticului pentru că poteca de la baza vârfului era acoperită cu un strat gros de zăpadă, iar bara de sprijin abia dacă se mai vedea.

După ce am admirat tot ce ne-am încărcat bateriile din vârf de munte, am coborât în oraș, în Bașov, unde ne-am hotărât să și mâncăm de prânz. Woww, dar câtă lume ieșise la plimbare în a doua zi de Paște și câți turiști străini am întânit!! Ceva minunat. Cred că Piața Sfatului nu ar fi arătat la fel fără acești oameni. După o tură pe strada Republicii și Strada Sforii, ne-am îndreptat spre mașină, deci spre Bran.

Se pot spune multe despre Brașov și despre atracțiile turistice de acolo, dar noi de această dată ne-am plimbat doar prin centru, fiind obosiți deja după experiența de pe munte.

Și cam asta a fost și cu vacanța de Paște. Câteva zile însorite și la propriu și la figurat petrecute alături de părinți descoperind noi locuri de prin țară. Dacă nu ați apucat să vedeți primele părți ale poveștii, aveți mai jos două link-uri. Sper că v-au plăcut și aștept comentariile voastre mai jos, pe Facebook și pe Instagram. Să vină următoarea vacanță zic nuu!!??

Vacanța de Paște – Part 1 (Valea Prahovei)

Vacanța de Paște – Part 2 (Bran și Cheile Grădiștei)